Era data de 21 aprilie 2024, mă aflam la
Comicon, un eveniment organizat în București, cu alte două prietene, Keki si
Niko, cunoscute cu o zi înainte. Toate trei eram în zona în care se punea
muzică, unde o puzderie de oameni se adunaseră ca să danseze, printre care și
viitoarea mea cea mai bună prietenă, Dodi.
Inițial nu o văzusem, dar, uitandu-mă mai
bine în jur, o văd pe Dodi ținând un semn pe care scria ,,FREE HUGS,,. Evident
că m-am dus și am îmbrățișat-o.
Uitandu-mă mai atentă la ea, am observat că
avea părul castaniu, ondulat și lung până la nivelul umerilor. Ochii erau ca
albastrul cerului senin de după-amaiză. Dodi era îmbrăcată cu o rochie roșie de
culoarea trandafirilor care se asorta perfect cu părul său.
Aceasta are un nas micuț și îngust, iar buzele sunt mici și subțiri. Recent, Dodi și-a vopsit părul vișiniu închis. Personal cred că i se potivește excelent în combinație cu ochii săi incredibili de frumoși
După ce am studiat-o puțin, am întrebat-o:
- Suntem un grup mai mare, ai vrea să îți petreci timpul cu noi?
- Sigur!! Oricum căutam persoane cu care să-mi petrec timpul! mi-a răspuns ea foarte încântată.
Zâmbesc fericită, o iau de braț și mergem
spre ceilalți. Cât timp ne îndreptam spre restul grupului, aceasta mă întreabă:
- Pe mine mă cheama Ioana, dar prietenii
îmi spun Dodi! Tu cum te numești?
- Încântată de cunoștină, Dodi! Eu sunt
Eliza! îi răspund eu entuziasmată.
Vreme de câteva zile am tot continuat să-i greșesc porecla spunându-i DIdo în loc de Dodi, dar ulterior m-am obișnuit cu varianta corectă.
Deși suntem din orașe diferite, continuăm să vorbim zilnic, prin mesaje sau prin apeluri video. Încerc să mă întâlnesc cu ea măcar odată la două luni.
Mă bucur să am o prietena grijulie ca ea. Dodi este ca o mamă pentru mine, deși este doar cu doi ani mai mare. O prețuiesc foarte mult! Mă face să mă simt în siguranță și mă înveselește mereu! În ciuda distanței dintre noi, am realizat că, dacă ții la cineva cu adevărtă, prietenia o să fie una de durată!
Comentarii
Trimiteți un comentariu