O călătorie în pădure

              Azi, clasa Chicăi și a lui Roxy, cu ocazia Săptămânii Verzi, aveau planificată o excursie în pădure. Chica era mult mai înântată decât Roxy:

-          Abia aștept să ajungem! zice Chica încântată.

-          De ce? întreabă Roxy. Eu nu a-și fi venit daca nu mă obligau părinții.

-          Cu adică ,, de ce,, ? În pădure o să fie alune, mure, castane, fructe mici și tot

felul de alte fructe de pădure.

-          Ah, am uitat că tu te gândești doar la mâncare, zice Roxy dându-și ochii peste

cap.

-          Nu e adevărat! îi răspunde Chica revoltată acesteia. Oricum, dar tu de ce nu

ești încântată?

-          Pentru că în pădure umiditatea este foarte ridicată și o să mi se strice

Coafura, îi zice Roxy în timp ce se uita cu atenție în oglindă.

            Deodată, se aude o voce:

-          Test, 1, 2, 2. Așa, deci, voiam să vă anunț că, în zece minute, o să ajungem în

păudre. Vă rog să vă luați ghiozdanele cu pachetul și apa și să vă asigurați că nu ați lăsat mizerie pe scaune. Mulțumesc!  

                                                                    ***

Cum am spus, Chica era cea mai bucuroasă, așa că, atunci când ușile autocarului s-au deschis, Chica a alergat cât de repede o țineau picioarele până la ușă.

-          Auuu! strigă Freddy în timp ce se freca acolo unde aceasta îi făcuse rană când

îl lovi puternic cu ghiozdanul din greșeală. Dar ce ai în ghiozdanul acela de e așa de greu? Și de dureros...

-          Mâncare! îi răspunde Chica zâmbind și continuă să alerge spre ușa

autocarului.

            Pentru că cea mai bună prietenă a sa era Roxy, a fost nevoită să o aștepte afară până ieșea și aceasta, ceea ce însemna mult timp deoarece ea voia să iasă ultima pentru ca părul ei să stea cât mai mult timp aranjat.

            După cinci minute, care trecuseră ca o oră pentru Chica, a ieșit și prietena sa. Evident că aceasta se uita în oglindă. ,,De ce am eu o prietenă așa de narcisistă?,, Se întreba Chica pe sine.
                                                           ***

            După ce doamna dirigintă i-a numărat, au pornit la drum; trebuiau să ajungă la un foișor, care se afla lângă un lac.

Chica o trage de Roxy de-o parte și îi șoptește:

-Eu am mai fost cu părinții mei de multe ori pe aici și știu pădurea asta foarte bine. Vino cu mine!

Roxy nici nu apucă să reacționeze, că Chica o trage puternic de mână și fuge cu ea în pădure.

- CE E ÎN NEREGULĂ CU TINE?! Exclamă Roxy.

Chica deja nu o mai asculta, se dusese la o tufa mare cu fructe. Roxy își pune mâinile la tâmple. Hai să ne întoarcem!

Roxy, văzând că Chica era pe cale să mănânce fructele pe care le găsise, o trage de mână, fiindu-i frică ca nu cumva fructele să fie otrăvite.

- Acum hai să ne întoarcem! Dar pe unde...? Tu ziceai că cunoști pădurea, așa că pe unde mergem?

Chica se uita în sus și în jos, încercând să evite privirea ascuțită a lui Roxy.

- Grozav! Acum suntem pierdute! Mulțumesc frumos Chica! Măcar am oglinda.

- Și eu am mâncarea, zice Chica încântată și își scoate pachetul cu mâncare din ghiozdan.

În acel moment, o cioara vine, îi ia Chicăi pachetul cu mâncare și zboară cu el.

- Mâncarea meaaaaa! striga aceasta.

- Dacă nu veneam aici, tu încă ai fi avut mâncarea, îi spune Roxy Chicăi cu un zâmbet pe față.

 În momentul în care Roxy a terminat de vorbit, o coțofană vine și îi smulge acesteia oglinda. Chica râde.

- NU E CORECT! CIOARA ȘI-A CHEMAT IUBITA!

- Cred că era "iubitul"! Râde și mai rău amica sa.

                                                                   ***

După douăzeci de minute de învârtit în cerc, Chica zice:

- Nu e pic de semnal, spune Chica. Poate, dacă te sui în copac, o să prinzi semnal să sunăm pe cineva.

- De ce eu? O să îmi stric hainele!

- Nu mai fi așa o divă și urcă-te! spune Chica foarte autoritar.

Roxy se uită în sus, era un copac tare înalt. Aceasta nu avea de gând să urce, dar în același timp nu voia nici să rămână blocată în pădure tot restul vieții ei, așa că, vrând-nevrând, a trebuit să se urce în copac. Roxy s-a cățărat aproximativ trei metri în înălțime.

- Vreun semnal? întreabă Chica.

- Nu, deocamdată.

- Încearcă să urci mai sus! strigă Chica.

- "Urcă mai sus"! o imită Roxy. Crezi că e chiar așa de ușor să te cațeri?! Aș vrea să te văd încercând!

Spunând acestea, Roxy își pierde echilibrul și cade. Chica încearcă s-o prindă, dar aceasta căzu lângă ea.

- Scuze...! zice Chica.

Amica acesteia își ridică fața. Din nas îi curgea sânge. Chica făcu ochii mari.

- De ce te uiți așa? întrebă Roxy. Am pățit ceva la față?!

Aceasta își puse mâna la nas și observă sângele și începu să plângă.

Chica sări la ea să o ajute.

- Te doare? întreabă Chica dându-i un șervețel.

- Nu mă doare rău, dar fii sinceră, arăt rău?

- Nu, arăți ok. Nu e asa de rău...îi spuse Chica, încercând să o liniștească. Hai să strigăm, poate ne aude cineva.

Degeaba, nimeni nu le-a auzit.

- Ce să facem acum? Nu avem nici semnal, nici mâncare, nu ne aude nimeni. E numai vina ta! strigă Roxy.

- Nu are rost să ne certam a cui e vina, spuse Chica, încercând să evite discuția. Poate dacă mănânci ceva o să te simți bine.

Chica se întinse, luă un fruct misterios dintr-o tufă și îl mâncă.

- Bleah, nu prea au un gust bun. Zici ca aș mânca un gândac.

 Când se uită mai bine, vede că pe fructul misterios era un gândac. După ce a studiat din nou, cu atenție fructul, îl mănâncă în continuare. Roxy s-a uitat cu scârbă la prietena sa.

- Ce e? Nu e așa de rău! E gustos.

- Fructul sau gândacul?

- Amândouă! zâmbi Chica.

Acestea s-au mai plimbat încercând să-și găsească colegii, dar, după cincisprezece

minute, Roxy observă că Chica se umflase la față.

- Ești bine? o întreabă Roxy.

Chica dă din cap că nu. Abia putea să vorbească. Atunci, Roxy o ajută pe aceasta să se așeze lângă un copac. Nu știa ce altceva să facă, așa că a încercat din nou să strige cât de tare a putut după ajutor.

În acel moment, se aude un foșnet și niște pași greoi.

- Cine e? strigă Roxy, temându-se că poate e vreun urs.

 Roxy chiar nu se înșelase, venise un urs, dar nu orice urs, ci Freddy, de după tufiș ieșise Freddy.

- Ce căutați voi aici? întreabă acesta.

- Ne-am pierdut "mulțumită" Chicăi!

Freddy se uită la Chica și își făcu cruce. Acesta le ajuta pe cele două să se întoarcă la dirigintă. Aceasta îi dă Chicăi o pastila pentru alergie, iar lui Roxy îi dă cu o cremă unde se lovise. Diriginta le certă, dar cele doua scăpară doar cu un avertisment.

- Mai bine nu veneam... zise Chica.

- Eu ți-am spus! îi răspunse Roxy cu un rânjet pe față.